Ma simt din nou pierdut. Pierdut printre mii de stele ce stralucesc ademenitor si cu fiecare incercare de a ma apropia nu fac decat sa ma pierd si mai tare. Nu e prima oara cand imi pierd drumul sau cand ma simt strain printre toate lucrurile, persoanele si stelele care ma inconjoara. Mi-am pierdut orice urma de stabilitate, fie ea fizica sau emotionala. Imi e greu sa lupt sa imi regasesc cararea, astept parca un semn care sa imi arate incotro sa o mai apuc. Dar acesta nu mai apare… sau poate sunt prea orb ca sa il reperez in aglomeratia de stele stralucitoare precum niste iele ce te ademenesc in intuneric. Nu mai am puterea de a o lua de la capat, cel putin nu inca. Ma las purtat de vise, dorinte si idealuri pierdute, sperand ca poate maine am sa ma adun si am sa lupt pentru a ma regasi.
Sunt dezamagit de lume, de prieteni, iubire si de ratiunile din jurul meu. Sunt dezamagit de mine. Parca nu ma regasesc in aceasta lume vulgara, avida si din ce in ce mai rea cu fiecare zi care trece fara sa imi aduca lumina de care am nevoie. Ma bucur si ma amagesc cu mici placeri, sarutari furate si lucruri fara de mare importanta pentru drumul meu. M-am impotmolit in mizeria care ma inconjoara, ma murdaresc si ma balacesc in ea cu fiecare zi care trece, de cele mai multe ori fara sa realizez ca nu fac decat sa ma auto-sabotez.
Cum faci sa iti gasesti drumul cand nu stii unde vrei sa ajungi de fapt? Aici intampin cele mai mari dificultati. Sunt macinat de tot felul de idei, obiective, strategii si planuri de viitor. Dar niciunul nu este parca ceea ce imi doresc. Sunt pierdut si tot astept sa ma gaseasca cineva si sa ma ajute sa ma intorc. De cele mai multe ori uit ca doar singur ma pot scoate din mizeria in care incep sa ma complac din lipsa de motivatie, din complezenta sau din blazare. Aman pe maine mereu, caci doar e o noua zi. O zi ce sper sa imi aduca seninatatea, ambitia, motivatia si puterea de a ma regasi.
Sunt confuz. Mai confuz decat am fost vreodata, si stiu ca am ajuns in acest punct pentru ca am permis sa fiu terfelit, folosit, epuizat si dezamagit cu fiecare ocazie. Dar nu sunt atat de panicat. Stiu ca imi voi regasi calea si ca voi recupera timpul pierdut intr-un fel sau altul. Chiar daca acum este atat de departe. Teama de a esua ma impiedica sa ma lupt. Am impresia ca daca nu lupt macar nu pot spune ca am esuat cu adevarat. Nimic nu este stabilit, atata vreme cat inca nu ai luptat cu toata forta ta. Si acum imi adun fortele ca sa lupt pe viata si pe moarte pentru visele mele, cu mai multa putere si indrazneala ca niciodata. Stiu ca va veni acea zi in curand, trebuie doar sa fiu pregatit si sa imi menajez fortele pana atunci. Te astept. Te astept ca si cand nu mai am nimic de pierdut.
