Avem perioade si perioade. Lunile trecute parca totul imi mergea pe dos. No job, no money, no love, no vacation, health issues, no goal in life. Dar usor, usor lucrurile au luat-o pe o noua cale, cea a fericirii. Am pornit timid propria afacere, si a inceput sa mearga neasteptat de bine. Lucrez putin, am timp pentru mine si castig poate chiar mai bine decat la ultimul job. Si abia m-am intors din vacanta. Sunt sanatos, si asta e chiar important! Apoi, din senin, am cunoscut un tip senzational care m-a facut sa tresara iar inima in mine de fiecare data cand il vad. Sunt indragostit, si ma simt iubit. Fluturasii care imi alearga prin burtica ma fac sa ma simt ca un adolescent aflat la prima iubire. Si iubiri am mai avut, dar parca nu ca asta. Sunt subiectiv, ma fura euforia momentului, dar va zic ca parca chiar nu au fost ca asta! Am inceput din nou sa cred in destin, in suflete pereche si in sansa de a intemeia o familie alaturi de cineva care ma face fericit. Exact cand abandonasem ideea, a aparut el, cel la care intr-o cursa de avion ce parea banala si inconfortabila m-a facut sa ma uit cu jind, apreciind frumusetea si caldura ce incerca sa i se ascunda in ochii aproape verzi. Si, aparent intamplator, destinul l-a adus din nou in calea mea intr-o banala noapte tarzie. Si totusi, acum cand ar trebui sa stau si sa ma bucur de fericirea, linistea si pacea care s-au asezat peste viata mea, de ce stau si le stirbesc cu ganduri gri si griji nefondate? Poate ca da, the pursuit of happiness never ends pentru ca nu stiu/stim, sa fim cu adevarat fericiti cand trebuie!
