Not just another new year’s resolution

De cateva zile ma tot gandesc serios la rezolutiile si obiectivele pe care as vrea sa le duc la bun sfarsit anul viitor. Cred ca e bine ca in perioada aceasta sa ne luam fiecare cateva clipe si sa meditam la anul care tocmai se incheie si sa analizam toate lucrurile pe care ne dorim sa le schimbam in anul urmator. Care sunt cele pe care vrei sa le indrepti, sa le schimbi sau sa le corectezi, si totodata cum vrei sa te gaseasca sfarsitul anului viitor. Si nu ma refer aici la vestitul sfarsit al lumii. Poate doar in masura in care ar trebui sa invatam sa traim cu mai multe intensitate fiecare zi, like there’s no tomorrow.

Nu vreau sa insirui aici rezolutii nice-to-have ci pe acelea must-have, care stiu ca m-ar face sa fiu mai multumit de mine, de parcursul meu si de viata mea in general. Recitesc frecvent postarile mai vechi si de fiecare data parca le inteleg mai bine, stiu exact ce simteam si ce gandeam atunci cand le-am scris. Si vad totodata vad evolutia sau cateodata regresul din fiecare stadiu si traire pe care am simtit nevoia sa o scriu aici. De aceea, rezolutiile mele pentru 2012 trebuie sa fie realizabile, concrete si nu chestii foarte vagi doar de dragul de a avea niste obiective pentru ca se poarta.

Imi propun ca anul viitor sa am mai multa grija de mine. Sa imi acord mai multa atentie, de la trairile sufletesti la cele trupesti. Si as vrea sa incep cu un plan de investitii in mine si in mentinerea mea intr-o stare sanatoasa atat spiritual, sufleteste cat si fizica.

1. Sa investesc in mine si in bunastarea corpului meu. Sa elimin sau sa indrept micile complexe care ma fac sa ma simt inconfortabil cateodata. Mai multa activitate fizica, mai putine tigari, un stil de viata mai sanatos si controale mai detaliate ale starii mele de sanatate. Go check and treat your physical dysfunctionalities - see the dentist and make a plan.

2. Imi propun sa imi controlez mai bine nevoia de afectiune si carentele emotionale, sa nu mai astept ca toate acestea sa imi fie satisfacute de prima persoana care da semne ca ar fi interesata. Don’t be so needy, it’s a total turn off!

3. Don’t settle down for less than I deserve. We always get less than we settled for, anyway.

4. Continue my education and invest in my personal and professional development. Otherwise, one day I will start to regret it.

5. Find my mate, try to settle down and start a family, even if it’s an unconventional one.

6. Don’t hide from my responsibilities anymore, and speak your voice!

7. Stop dreaming with my eyes wide open and MAKE more steps towards those dreams!

Daca reusesc ca la anul pe vremea aceasta sa citesc si sa spun cu mana pe suflet ca am reusit sa duc la bun sfarsit macar 3-4 dintre aceste rezolutii, cu siguranta voi fi multumit.

I promise I’ll do my best!

Happy New Year!

Lost among the stars

Ma simt din nou pierdut. Pierdut printre mii de stele ce stralucesc ademenitor si cu fiecare incercare de  a ma apropia nu fac decat sa ma pierd si mai tare. Nu e prima oara cand imi pierd drumul sau cand ma simt strain printre toate lucrurile, persoanele si stelele care ma inconjoara. Mi-am pierdut orice urma de stabilitate, fie ea fizica sau emotionala. Imi e greu sa lupt sa imi regasesc cararea, astept parca un semn care sa imi arate incotro sa o mai apuc. Dar acesta nu mai apare… sau poate sunt prea orb ca sa il reperez in aglomeratia de stele stralucitoare precum niste iele ce te ademenesc in intuneric. Nu mai am puterea de a o lua de la capat, cel putin nu inca. Ma las purtat de vise, dorinte si idealuri pierdute, sperand ca poate maine am sa ma adun si am sa lupt pentru a ma regasi.

Sunt dezamagit de lume, de prieteni, iubire si de ratiunile din jurul meu. Sunt dezamagit de mine. Parca nu ma regasesc in aceasta lume vulgara, avida si din ce in ce mai rea cu fiecare zi care trece fara sa imi aduca lumina de care am nevoie. Ma bucur si ma amagesc cu mici placeri, sarutari furate si lucruri fara de mare importanta pentru drumul meu. M-am impotmolit in mizeria care ma inconjoara, ma murdaresc si ma balacesc in ea cu fiecare zi care trece, de cele mai multe ori fara sa realizez ca nu fac decat sa ma auto-sabotez.

Cum faci sa iti gasesti drumul cand nu stii unde vrei sa ajungi de fapt? Aici intampin cele mai mari dificultati. Sunt macinat de tot felul de idei, obiective, strategii si planuri de viitor. Dar niciunul nu este parca ceea ce imi doresc. Sunt pierdut si tot astept sa ma gaseasca cineva si sa ma ajute sa ma intorc. De cele mai multe ori uit ca doar singur ma pot scoate din mizeria in care incep sa ma complac din lipsa de motivatie, din complezenta sau din blazare. Aman pe maine mereu, caci doar e o noua zi. O zi ce sper sa imi aduca seninatatea, ambitia, motivatia si puterea de a ma regasi.

Sunt confuz. Mai confuz decat am fost vreodata, si stiu ca am ajuns in acest punct pentru ca am permis sa fiu terfelit, folosit, epuizat si dezamagit cu fiecare ocazie. Dar nu sunt atat de panicat. Stiu ca imi voi regasi calea si ca voi recupera timpul pierdut intr-un fel sau altul. Chiar daca acum este atat de departe. Teama de a esua ma impiedica sa ma lupt. Am impresia ca daca nu lupt macar nu pot spune ca am esuat cu adevarat. Nimic nu este stabilit, atata vreme cat inca nu ai luptat cu toata forta ta. Si acum imi adun fortele ca sa lupt pe viata si pe moarte pentru visele mele, cu mai multa putere si indrazneala ca niciodata. Stiu ca va veni acea zi in curand, trebuie doar sa fiu pregatit si sa imi menajez fortele pana atunci. Te astept. Te astept ca si cand nu mai am nimic de pierdut.

 

Baby Age

WTF it means? Inseamna ca ma simt ajuns la un punct in care am inceput sa realizez ca viata mea e diferita de a celor apropiati mie, ca intr-un fel eu am ramas in etapa anterioara, parca nu am evoluat. Suna atat de aiurea atunci cand citesc, pentru ca la suprafata nu transpira nimic. WTF again? Stiam din start ca viata mea a fost, este si probabil va fi in continuare foarte diferita de a celorlalti si lipsita de mai toate conventiile sociale ale majoritatii. Atunci? Pai, am…mai imbatrinit, si o spun cu placere, si incep sa vad lucrurile cu totul altfel, cu mai multa intelepciune (ha!), si sa realizez tot mai mult importanta unei familii si a unor urmasi, parca nu vreau sa mi se piarda numele, urma, amintirea, existenta! Si asta e atat de ciudat, pe cat de natural, pentru ca numele mi-a adus si cele mai mari traume si cele mai multe succese. Dar despre asta data viitoare. Revenind, simt ca odata cu mine vor pierii toate din jurul meu, toate povestile mele. Asta e egoism! Sa iti doresti o familie si copii doar pentru a-ti “duce numele mai departe”, nu? Poate, dar mereu m-am considerat un egoist. Nu inteleg de ce sa ma apuce acum mustrarile de constiinta?!

Dap, i want (prima data am scris need) a baby!

The pursuit of happiness never ends?

Avem perioade si perioade. Lunile trecute parca totul imi mergea pe dos. No job, no money, no love, no vacation, health issues, no goal in life. Dar usor, usor lucrurile au luat-o pe o noua cale, cea a fericirii. Am pornit timid propria afacere, si a inceput sa mearga neasteptat de bine. Lucrez putin, am timp pentru mine si castig poate chiar mai bine decat la ultimul job. Si abia m-am intors din vacanta. Sunt sanatos, si asta e chiar important! Apoi, din senin, am cunoscut un tip senzational care m-a facut sa tresara iar inima in mine de fiecare data cand il vad. Sunt indragostit, si ma simt iubit. Fluturasii care imi alearga prin burtica  ma fac sa ma simt ca un adolescent aflat la prima iubire. Si iubiri am mai avut, dar parca nu ca asta. Sunt subiectiv, ma fura euforia momentului, dar va zic ca parca chiar nu au fost ca asta! Am inceput din nou sa cred in destin, in suflete pereche si in sansa de a intemeia o familie alaturi de cineva care ma face fericit. Exact cand abandonasem ideea, a aparut el, cel la care intr-o cursa de avion ce parea banala si inconfortabila m-a facut sa ma uit cu jind, apreciind frumusetea si caldura ce incerca sa i se ascunda in ochii aproape verzi. Si, aparent intamplator, destinul l-a adus din nou in calea mea intr-o banala noapte tarzie. Si totusi, acum cand ar trebui sa stau si sa ma bucur de fericirea, linistea si pacea care s-au asezat peste viata mea, de ce stau si le stirbesc cu ganduri gri si griji nefondate? Poate ca da, the pursuit of happiness never ends pentru ca nu stiu/stim, sa fim cu adevarat fericiti cand trebuie!

 

Paradise is not crowded

Finally, mi-am luat inima in dinti, vodca in sange si vinul in creier, si am incercat-o si pe asta. Desi initial a fost o experienta dezlipita parca dintr-un sitcom american, nu cred ca ar mai fi fost asa de placuta daca nu treceam si prin partea hilara. Am avut noroc de companie placuta, si atunci totul a fost mai usor odata ce ne-am pornit. Nu stiu daca a fost alcoolul, adrenalina sau mainile sau corpurile incolacite din toate partile, dar cu siguranta a fost o experienta ireala parca si halucinanta. Paradisul nu ar putea fi mai incitant, si culmea, mai fierbinte! Ma bucur ca am experimentat-o, desi urmatoarea noapte a fost ciudat sa ma vad singur in pat. Da, I just had my first 3some…

Stereotype I

Ati auzit vreodata de tipul tanar, frumusel, inteligent, educat, care conduce un cal ALB de ultima generatie si locuieste in “palatul” primit mostenire? Ei bine, eu l-am cunoscut! Saracul munceste pe branci la compania taticului. E pasionat de masini, pe care le schimba odata cu lansarea noii colectii, este un bun “administrator” al averii familiei, isi petrece vacantele in destinatii exotice si merge cu low-cost doar atunci cand vrea sa se coboare in rand cu lumea. Este cu totul special, cat inca mai are acces la conturi. Si se mandreste cu faptul ca prietenii lui au interes la el, si atunci ii poate juca dupa bunul plac. L-am intalnit, si mi-am dat seama ca nu i-a zis nimeni saracului print cu sange rosu o vorba pe care trebuia sa o auda demult! Asa ca onoarea a fost a mea: SNAP OUT OF IT!

The guy who suprised me

Treci prin viata si crezi ca de la o vreme le cam stii pe toate, ai avut tot felul de experiente si senzatii si ca nimic nu te mai poate surprinde. Ai intrat intr-un fel de cerc monoton, lipsit de varietate, stii mereu la ce sa te astepti si totul este rutina pentru tine. O rutina ce continua la fel indiferent de partile implicate, parteneri, locuri sau orice alti factori. Si, atunci cand esti din ce in ce mai convins cu fiecare caz care iti confirma ipoteza, vine din senin si te loveste in fata o noua experienta, nemaitraita pana atunci care iti rastoarna toate concluziile, ipotezele si regulile pe care le-ai documentat de-a lungul anilor. Te rastoarna, te macina, te socheaza, te surprinde si iti reaprinde dorinta pierduta undeva prin rutina si plictiseala cotidiana. Dar socul e prea mare. Cum sa accepti tu ca tot ce ai crezut tu pana atunci a fost doar o falsa impresie, total subiectiva si totodata intamplatoare? Si incerci sa gasesti argumentele care sa faca noua descoperire sa paleasca pentru ca te simti mai confortabil si mai sigur pe tine cu vechile teorii, nu?

Experientele trecute au disparut in neant la fel ca in cazul amintirilor impregnate in asternuturi dizolvate fara urma de cei mai eficienti detergenti. Si pe cat de mult te roade, te macina si te chinuie, undeva in interior stii ca nu ai cum sa ignori si ca trebuie sa accepti ca totul s-a schimbat. Va trebui de acum incolo sa documentezi noile descoperiri si sa le probezi. Pana la urmatoarea surpriza, pe care crede-ma ca le avem rezervate si vin ele candva de-a lungul vietii.

Sunt un caz fericit. La douazeci si multi de ani am avut experienta aceea care iti deschide ochii si care nu te mai lasa sa te multumesti doar cu ce ofera oamenii in general. Nu te mai incita, nu te mai intriga, excita, aprinde si stinge nimic din vechile experiente. Si da, sexul este important pentru o viata sanatoasa si echilibrata. Nu are contraindicatii si nici macar nu trebuie consumat cu moderatie, ci doar cu responsabilitate! Dar nu poti sa imi ceri sa las experienta sa ma cucereasca, fara ca macar scutul meu sa nu incerce putin sa bareze si sa estompeze efectele. Nu poti sa ma ravasesti si apoi sa astepti sa iti sar in brate. Ca orice soc, bun sau rau, este totusi o experienta traumatizanta care trebuie lasata sa actioneze, sa se aseze si sa se integreze. Ma atragi ca un magnet, care si-a exersat parca toata viata puterea de atractie, insa eu inca incerc sa ma opun. Fug de necunoscut, cu teama ca dupa ce l-am explorat ma voi trezi captiv in mrejele lui fara sa am nici cel mai mic indiciu. Dar totusi te caut si repun in scena experienta cu altii, incercand disperat sa demonstrez ca ai folosit doar un truc pe care oricine altcineva il poate stii. La sfarsitul noptii adorm dezamagit ca nici azi nu mi-am demonstrat teoria. Si incet incet incep sa cred, sa ma las captivat. Dar nu pot dintr-o data, trebuie sa imi lasi urma mea de indoiala sau macar sa nu o faci sa dispara intr-un mod brutal. Who knows, poate ca after all mereu vei ramane the guy who surprised me.  Will you surprise me tomorrow and the day after tomorrow also? No one knows!

Life as it is… or not?

Abandonat si plin de praf, m-am hotarat sa te scot la lumina din nou. Ideile bune nu vin mereu la timp sau cand le asteptm noi, si nici neaparat mai tarziu. De cele mai multe ori vin inainte ca noi sa fim pregatiti pentru ele. Iar tineretea aduce cu sine etape prin care fiecare trebuie sa treaca pentru a ajunge la un nivel de maturitate. Sau nu. Unii sar etape, triseaza nestiind ca de fapt s-au pacalit chiar pe ei. Nu as mai lungi vorba aiurea, desi stiu ca exact asta o sa fac pe aici. Sa mergem la subiectul de azi.

Au trecut prin viata si astenuturile mele suficiente si destul de multi. Putine au fost insa persoanele care au reusit sa ma faca sa vreau sa imi incarc memoria, inima sau macar constiinta cu amintirea lor. Nu pot sa nu observ ca lumea este din ce in ce mai superficiala, cu mine in frunte. Ne ghidam dupa valori false, ne rezumam la o scanare la suprafata si punem verdicte din cele mai grave fara ezitare. Sunt persoane pe care nici macar nu mai stiu cum le cheama, si ma refer la ele cu porecle ce le scot in evidenta defecte sau talente. Uneori imi mai aduc aminte prietenii de cate cineva ratacit de care eu am uitat complet. Stiu ce va ganditi. Dar e trist ca nu sunt chiar atat de multi sau multe precum credeti. E un numar normal pentru un tip de varsta mea. Sunt chiar sub medie. Si totusi uit, ii uit sau ii dau uitarii. Totusi ceva m-a atras la inceput de au ajuns pe “lista” uitarii mele. Dar precum o piatra ce luceste in rau, si-au pierdut stralucirea in afara ei. Mai sunt aceia care odata aruncati inapoi in rau incep sa luceasca si sa ma atraga din nou, ca apoi sa aiba aceeasi soarta. Pentru ca am uitat ce m-a facut sa ii las inapoi initial.

Pierd vremea investind timp si energie in conversatii ce par ca ascund in spate un om special, sau macar unul normal ce nu iese neaparat in evidenta cu nimic deosebit. Ca apoi sa realizez ca ceea ce descopar nu este ce mi-am imaginat sau ce am sperat. Sau mai sunt cazurile cand lipsit de energie si speranta tot ma mai arunc in conversatii, fara sa imi dau seama ca de fapt le ratez sansa din start pentru ca eu plec de la premiza ca e pierdere de vreme. Si cu fiecare persoana mai adaug pe lista o chestie pe care pe viitor imi promit sa o evit. Fara sa imi dau seama ca astfel sansele de reusita pe viitor sunt in continua descrestere. Si atunci incotro ma indrept? Nu mai vreau sa largesc lunga lista a uitarii. Make me remember, everyday!

Give a bit of Hmm to me

If you pay attention…u will see that the Earth is round

Secretul sta in puterea de a observa detalii.  Cateodata ne lovesc in frunte…alteori le putem cauta de prisos….